Har si Lege
Har şi Lege
De nu vă e cu supărare,
Vă pun şi eu o întrebare…
De har, dacă aţi putea spune,
De când a apărut pe lume?
Dar înaintea lui ce fuse?
Iar ce a fost, de ce trecuse?
Când prima oară har avurăm,
A fost pentru că săvârşirăm
O faptă de neascultare
De Legea-aceea probatoare
A dragostei pentru-Mpăratul…
Atunci a amuţit înaltul…
O Jertfă înlocuitoare
S-a hotărât! Răscumpărare
Pentru acela care crede,
Dar Legea a rămas, se vede,
Căci numai ea e probatoare
A dragostei mulţumitoare!
Când nu-nţelegi ce ţi se spune,
Socoţi că e o nebunie?
Mai bine cată-nţelepciune,
Decât să spui vorbe o mie!
Căci harul nu are a face
Cu vorbe de discriminare,
Ci el aduce dulce pace
Şi păcătoşilor salvare.
Doar haru-aduce mântuire!
Dar mântuitul cum trăieşte?
Sau e în cer nelegiuire?
Ori Dumnezeu păcătuieşte?
NU! DOMNUL MARE NU SE SCHIMBĂ,
Ci harul întăreşte Legea!
Căci Duhul inima-ţi preschimbă,
Ca să urăşti fărădelegea!
de George Dinu
